Cand FACEBOOK-ul creeaza dependenta

Ian31

Intro:

“Draga Facebook.

M-ai “impins” sa imi fac 3 conturi…sa administrez inca 2…si sa mai joc pe inca alte 3. Ce mai vrei?!

Desi sunt zile in care ma plictisesti iar jocurile sunt terminate per o zi anume, tot imi fac de lucru. Asa ca, recent, intrand pe unul din conturile la care stiu parola (stii tu, din alea ultimele 3), iata ce a iesit”

” Geoy Love s-a plictisit/ Alte conturi n-a gasit.
Ea aici intrara, / Sa se joace iara.
Cred ca nu-i cu suparare/ Hidden Chronicles cu-ardoare
Subsemnata Geoy sunt/ De te superi, eu te tund!
Hai sa-ti spun si “noapte buna”/ Ca nu te-am vazut de-o luna
Pentru Loredana Lory/Te iubesc, (ubesc, besc, esc, sc, c) mey sury” =))

IATA CA AM RASPUNS  SI UNUI  COMENTARIU CE M-A INSPIRAT:

“Comenta si Neagu Adrian / Cel inalt…da…e plavan!
N-are somn si nu invata,/ Cred ca vrea sa “ia” restanta:))
Eu, poeta cea nocturna/ Ma si joc, vreau si diurna.
Nu-nvat la financiar/ Dar stiu ce-i “judiciar” =))
Hai ca-nchei ca ma intind / Si te las aici zambind (si citind)”

FRAUDA

Dec22
Imagine
 
Mi s-a intamplat astfel:
 
              In data de 21.12.2011, ma duc catre entitatea “x”, [entitate amplasata printre copacei frumosi, in spatele unei curti - parcare, la vreo 50 m (daca estimez bine) de poarta principala de acces - auto si pietonal] care nu are niciun marcaj/ panou de identificare, niciun numar de bulevard, nimic … si … S.O.C. (Suparata Oarecum pe Cretinism – e o gluma)!
Nefiind vreodata in zona respectiva si neavand niciodata legatura cu entitatea “x” am coborat din greseala/ voit cu 2 statii inainte de a descoperi “minunea ” si am mers cu pasi iuti si marunti (ca nu imi place sa “dorm” pe drum cand am vreo treaba de rezolvat) pe un bulevard fara numere cadastrale la vreo proprietate.
            Cum imi sta in caracter sa intreb atunci cand nu sunt sigura de ceva (in cazul de fata nu vedeam pe nicaieri numele entitatii “x” – panou mare si frumos cu stegulete sau pur si simplu ceva scris pe vreo poarta, bara, etc.), un “domn” portar amabil, printre mici sicane – mistouri ce mi-a adresat – mi-a spus ca ceea ce caut se afla in curtea in care este el, pe stanga, mai in spate.
               Intru pe proprietatea respectiva si iata ca am gasit entitatea “x”. Dar…cum pe panoul acela frumos si mare scria cu totul altceva fata de ceea ce stiam eu ca poarta denumirea de “x”, intreb cu amabilitate un alt domn portar daca ea este entitatea “x”. Asta era, portarul m-a indrumat astfel: “Doamna sau d-soara, intrati aici si o sa vedeti un domn cu camasa albastra, va duceti la el si o sa va indrume pentru ca…”stie foarte bine treburile pe aici, e expert (ies din ghilimele pentru ca nu mai retin exact termenii folositi).
                Intru in sediul respectiv, dau de nenea “usier”, ii spun pe scurt cu ce treaba am venit, Il intreb la ce usa trebuie sa astept pentru depunerea unor documente in vederea eliberarii “actului”, iar acesta ma duce repejor catre o masa – birou – unde am completat o cerere care mi-a dat-o. ba chiar imi supravegheaza completarea cererii, imi da indicatii suplimentare (chiar daca de obicei 80% ma descurc singurica) si imi spune: “Fi atenta la mine: acum te duci sa achiti taxa, achiti suma standard, nu cea pentru regim de urgenta asa cum mi-ai spus ca vrei sa eliberezi “actul”…si te intorci ca intr-o jumatate de ora il vei avea. “. I-am spus insistent (aproape ca ridicam tonul la el) ca eu am sunat in dimineata aceleiasi zi la sediul lor si mi-au spus care sunt taxele in functie de termenul eliberarii (luand in calcul si sarbatorile legale ce urmeaza)…ca taxa ar fi alta fata de cum imi spune el ari fi, la fel si doamna (ca aparuse repede si o doamna la masa cu pricina si facea balonase din guma :) ) ), ca am venit pentru prima data acolo sa solicit eliberarea unui astfel de act si ca nu sunt familiarizata cu sistemul din cadrul entitatii.
            Am ascultat intr-un final (ca sa nu par batuta-n cap) indrumarile domnului “usier cu camasa albastra” ce ca ma ruga si el insistent sa vorbesc putin mai incet (ca sa nu mai spun ce haos era acolo, lume multa, urlete…) si m-am asezat la randul unei usi unde trebuia sa depun cererea. Am asteptat in medie de 25 minute (specific faptul ca erau doar 2 persoane inaintea mea), intru in birou…astept vreo 5 minute ca doamna de acolo vorbea la telefon cu prietenii, am asteptat, am asteptat, am asteptat, imi inregistreaza cererea – vorbind la telefon – imi scoate chitanta cu suma standard (nu cea pentru regim de urgenta cum solicitasem) si imi face semnul banal cu mana sa plec=)) – nu cel gen “pa pa”. Intre timp, eu meditam indrumarile “usierului”. Aici intervine marea BATALIE CU MINE INSAMI!!! Ma gandeam: “daca ala a zis sa platesc standard….si este si angajat aici, stie el ce stie. Dar de ce dimineata mi s-a zis la telefon altceva? – ehhh, nu e prima data cand la telefon mi se spune ceva, in fata altceva. Aaaaa cred ca platesc acum suma standard si ulterior cea pentru regim de urgenta, ca astia or fi repartizati pe “n” departamente, ca “usierul” mi-a zis sa ma duc la el iarasi ca sa imi arate de unde se elibereaza actul“…si asa…. fel de fel de ganduri – ca deh, am avut timp sa gandesc.
              Bun…. primesc numar de inregistrare, ies din birou si… (ca sa spun ca “usierul” tragea cu ochiul in biroul unde eram eu ca sa vada daca mai sunt acolo si ce am facut/ fac) =)) …hop!imi da “usierul” o hartiuta:”ia numarul asta si sun-o pe doamna sa iti spuna ea cat trebuie exact sa astepti ca sa ridici actul. Dar iesi si tu afara si vorbeste la telefon, asa…cat mai departe de aici”.
            Opaaa…treaba devenise “imputita” mai rau decat banuiam dar am zis sa ii urmez jocul, sa vad ce iese – era un strop de adrenalina in mine, ma simteam detectiv. Sun la numarul de telefon, de afara ca inauntru era galagie, dar nici pe departe la vreo distanta mare de cladire. Inspiratia mi-a fost sa o sun cu numar privat (5 secunde am avut impresia ca trebuie sa sun ca sa nu stau la randul interminabil sa intreb cat trebuie sa astept sa imi elibereze actul). Vorbesc cu ea vreo 4 minute, intai imi fac amabil introducerea, cer respectuos scuze pentru deranj, ii spun ca mi-a dat “usierul” numarul de telefon ca sa intreb de situatia actului care l-am solicitat si i-am specificat cu ton apasat ca NU INTELEG DE CE CHIAR EA M-A PUS SA PLATESC O SUMA STANDARD CAND DE FAPT, EU CRED CA TREBUIE SA PLATESC O ALTA SUMA PENTRU REGIM DE URGENTA (mai mare)…Si ce sa-mi raspunda (dupa ce eu imi expun offfff-ul prin telefon)?!!!! “Pai, spuneti-mi numarul de inregistrare si numele si faceti asa: ii dati chitanta d-lui de la usa si diferenta pana la 150 lei si asteptati ca in vreo 20 min. va dau actul”. :-o
            Ce, ce, ce? Aici vine revolta mea:)) – ca uneori am papagal mare. “Cum sa dau doamna chitanta mea unei persoane straine? Cum pot eu sa platesc o suma de bani, mai mare de 100 lei fara o chitanta aferenta? Plus ca actul nu este necesar pentru mine, ci pentru o alta persoana, eu justific banii care ii dau, indifferent de suma… Pentru mine u are importanta cand se elibereaza, cat costa, ca nu dau de la mine din buzunar…
            Vine un alt raspuns: “Aaaa se pare ca nu a inteles domnul ca vreti sa eliberati actul legal (de parca il vroiam illegal). Va duceti atunci inapoi in biroul unde ati depus cererea si ii spuneti doamnei ca s-a creat o confuzie si ca vreti in regim de urgenta…sa va faca o completare la suma, dar sa stiti ca va trebui sa platiti 100 lei, o suta de lei, ca sa nu mai zic ca va costa 150 lei daca il vroiati in jumatate de ora. La noi foarte multe persoane fizice evita sa stea la cozi si asa ii indrumam, asa procedam, sa stiti”. FINAL!
               VA DAU CUVANTUL MEU DE ONOARE CA AM BANUIT MAI DE LA INCEPUT CA ESTE CEVA NEREGULA (cu mici fluctuatii atunci cand doamna aia din biroul de inregistrari vorbea continuu la telefon, folosint probabil alibi faptul ca ar fi distrasa de convorbire) SI CA AM VRUT SA O INREGISTREZ PE ASTA CU CARE VORBEAM EU LA TELEFON, ULTERIOR!!! Nefericirea este ca eu am probleme cu telefonul mobil, touch screen-ul nu mai asculta comenzile asa cum trebuie, iar din cauza faptului ca nu mai am memorie multa in el, inregistrarea nu ar fi putut fi salvata.
Imi cer scuze ca povestea mea este asa de lunga, este o poveste reala, deduceti singurei ce s-ar fi intamplat, cum as fi fost parte – inconstienta – la o FRAUDA si trageti concluzii!!!
Imi venea sa plang de oftica fiindca nu am putut inregistra nimic, ca nu am avut cui sa ma adresez in mod legal si cu dovezi… M-am intros imediat, suparata ca am trecut prin ce am trecut dar fericita ca am premeditat FRAUDA, mi-am facut completarea pentru  regimul de urgenta, iar la iesire i-am spus printre picaturi “usierului” (care vorbea cu o posibila victima): “Domnule, sa stiti ca nu se procedeaza asa, nu ma prostiti pe mine” (mi-a aratat o expresie de escroc neinteresat de ceea ce i-am spus si vadit ofticat ca nu a mai extras cativa banuti in prag de sarbatori)…
 Acum mi-am ridicat actul – fara probleme – urmeaza sa ma duc acasica la mine la munte, incerc sa “inghit” amarul pe care mi l-a lasat entitatea “x”, nu ca intreg, ci la nivel de sediu/ agentie… si profit de ocazie pentru a va ura:
SARBATORI FERICITE, La multi, multi ani, un 2012 prosper, plin de bunatate, CINSTE si CORECTITUDINE!
Incercati pe cat puteti sa NU luati mita, sa NU dati mita si sa NU aveti incredere decat in propria persoana (ma refer strict la colaborarea dintre cetatean si functionar public)
Cu mult drag, GeoyLove :X
PS: Va multumesc din inima ca imi accesati blogul si am speranta ca nu scriu chiar degeaba de cele mai multe ori (degeaba nu scriu in orice caz pentru ca mai intra prietenii apropiati) ;) ).

EVOLUTIA – distribuitor de fericire?

Dec14

Seara buna “fanii” mei.

Pornind de la aceasta imagine, am cate ceva de spus:

Oare dupa cat timp ti se umfla degetele? Unde mai cad firimiturile de paine/ de la alte alimente? Cand ni se mai sterg noua literele de pe tastatura si se tocesc tastele de la atata “butonat”? … Cum ne mai bagam noi pwwwwwwwwla in ea de tastatura dupa ce am varsat lichid pe aceasta? Offf, nu m-as adapta cu acest sistem pentru ca nu as mai sta in pat…in timp ce scriu de pe laptop aceste cuvinte :(

In momentul in care si monitorul va fi unul “holograma”, ma intreb scurt, chiar sa imi placa sa nu ma mai enervez cand imi sterg monitorul si mai raman cateva “dare” sau cand vine vreo persoana varstnica si pune degetele – apasat – pe el, sa fac urat?